Zorzica





Despre martisor exista multe povesti si legende. Una dintre ele vorbeste chiar despre fabricarea martisorului, activitate care este “la moda” in zilele noastre, in apropierea zilei de 1 Martie.

“A fost odata un om sarac, care confectiona tot felul de lucruri pentru papusi: fundite, snurulete si hainute. Apoi le vindea in piata. Intr-o zi, vazand ca i s-au terminat materialele, omul a cautat prin casa saracacioasa, si tot ce a mai gasit au fost doua suluri de ata alba si rosie. Nestiind ce sa faca din ele, le rupse si le impleti... Era foarte mandru de ceea ce crease. Apoi, facu un mic tablou, de care prinse snuruletul. Si s-a gandit: «Cum sa denumesc acest obiect? A, gata, stiu! O sa-i spun Martisor, deoarece suntem in luna lui martie si chiar in prima zi. Aceste martisoare vor fi daruite de catre barbati femeilor, drept cadou!». Si asa s-a dus vestea despre omul sarac, cel care a inventat acest simbol al primaverii.”

Dar, dintre toate legendele, poate cea mai interesanta si mai frumoasa este povestea baiatului cel voinic care s-a luptat cu zmeul, legenda care s-a nascut din basmele romanesti si isi are originea tot in timpul stramosilor nostri - dacii si romanii.

“Odata, Soarele cobori intr-un sat, luand chipul unui baiat. Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita... Lumea se intristase. Pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu. Dar, intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze Soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si a inceput lupta. Si s-au batut zile intregi, pana cand zmeul a fost invins. Slabit de puteri si ranit, baiatul cel viteaz a eliberat Soarele. Acesta s-a ridicat pe cer, inveselind si bucurand lumea. A reinviat natura, oamenii erau fericiti, dar tanarul n-a apucat sa vada primavara. Sangele cald i s-a scurs din rani pe zapada. Si, in locul in care zapada se topea, apareau flori albe: ghiocei, vestitorii primaverii...

De atunci, tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei ii ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati.
Rosul inseamna dragoste pentru tot ceea ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Iar albul simbolizeaza puritatea si gingasia ghiocelului, prima floare a primaverii”.




O alta legenda spune ca Soarele a coborat odata pe pamant sub forma de o fata frumoasa. Un zmeu rau a rapit-o insa si a inchis-o in palatul lui. Nimeni nu se incumeta s-o salveze si timpul s-a oprit in loc, in tristete si intuneric, pana cand un tanar voinic a plecat in cautarea palatului. El s-a luptat cu zmeul si a eliberat fata, insa a fost ranit de sulita dusmanului. Sangele i s-a scurs pe zapada, iar unde neaua s-a topit au rasarit ghiocei. Culoarea rosie simbolizeaza dragostea catre frumos si aminteste de curajul tanarului, iar cea alba este a ghiocelului, prima floare a primaverii.

Se spune ca, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. Se poarta de la 1 Martie pana cand se arata primele semne ale primaverii, adica pana cand se aude cucul cantand, pana cand infloresc ciresii sau trandafirii, pana la venirea berzelor si a randunelelor. Si atunci, martisorul nu se arunca, ci se leaga de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc.

Dincolo de obiceiuri, insa, martisorul ramane un simbol al bucuriei de a trai, al dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii, salutam venirea primaverii. Martisorul este si va fi intotdeauna simbolul soarelui si al puritatii sufletesti.






Dochia îşi scutură cojoacele de 1 Martie

Prima zi din mărţişor este şi prima zi a Babei Dochia, când primăvara se luptă cu iarna, iar Dochia mai tot leapădă câte un cojoc. Din astfel de cojoace se ivesc şi legendele Babei Dochia.


Cea mai răspândită variantă o transformă pe Dochia într-o soacră rea care, pe un ger cumplit, îşi trimite nora la râu să spele o haină neagră până când se va face albă. În ajutorul fetei a venit Mărţişor (sau Iisus în alte variante) care i-a dat fetei o floare magică, roşie şi i-a spus să plece acasă. Când fata a ajuns la casa soacrei, haina era albă ca zapădă. Văzând floarea, Dochia a crezut că a venit primăvara şi a plecat cu oile la munte; pe drum a tot lepădat câte un cojoc, iar când viforul s-a pornit Dochia şi oile ei au îngheţat, transformându-se în stane de piatră.


În alte zone se povesteşte că Baba Dochia a pornit cu oile spre munte fără să ţină seama de avertismentele ciobanilor. Ba, urâcioasă din fire, Baba s-a certat cu Marte şi, ca s-o pedepsească, acesta a împrumutat câteva zile capricioase de la fratele februarie.



Numărul zilelor capricioase din luna martie diferă de la o zonă la alta, aşa că în trecut se spunea că sunt fie 12, fie nouă zile de frig, ploi şi ninsoare şi soare. Există obiceiul ca în aceste prime zile ale lunii, fiecare om să-şi aleagă o babă, în credinţa că aşa cum va fi baba lui, aşa îi va fi norocul în an.


Pentru calendarul agrar, această perioadă este una a predicţiilor,


aşa că 1 martie, ziua când se celebrează baba semănatului, indică vremea din primvara;


2 martie ( baba muncilor de vară) spune mai multe despre seceta sau ploile de vară,


iar 3 martie (baba culesului) indică vremea din toamnă



9 martie e zi de graniţă nu doar între frig şi căldură, ci şi între zilele babelor şi zilelor moşilor ce încep acum. Se spune, în popor, că şi moşii sunt capricioşi, dar nu într-atât ca babele.


Legende preluate din folclorul romanesc



Labels: | edit post
Reactions: 
0 Responses

Post a Comment