Zorzica
De multe ori cand vine vorba de locul de munca, de atributiile si responsabilitatile pe care le implica un loc de munca este inevitabil a nu face o distinctie intre mediul privat si stat. Atat toriile si cercetarile interdisciplinare, cat si practica demonstreaza o serie de diferente intre cele doua sectoare de activitate, insa in acest articol nu imi propun in nici un caz sa fac vreo operationalizare conceptuala sau cu atat mai mult vreun soi de diseminare pur teoretica. Voi lua in calcul numai experientele de zi cu zi, proprii si personale, care mi-au permis sa imi conturez in acest sens cateva idei.

Cum se munceste la stat? Asa cum fiecare dintre noi a avut ghionionul sa mearga la institutii, sa interrelationeze cu functionarii grasuti, care cauta in liniste literele pe vreo tastatura pana reusesc sa redacteze vreo chitanta sau adeverinta, pe care de multe ori o gresesc si pentru care nu vor fi desigur sanctionati, pentru ca pur si simplu se poate intampla oricui, trebuie sa fim intelegatori si umani cu semenii nostrii…

La stat, majoritatea angajatilor se plang infinit ca salariile sunt mici, ca munca este multa, dar tot acestia la randul lor au nenumarate pauze de masa si zile intregi in care plimba hartii fara vreun rost anume.


La stat hartiile multe sunt indicator de performanta, cu siguranta!

La stat computerul este inca o noutate extraterestra, am vazut pe la TV ca si cei din elita parlamentara au ceva probleme in a folosi termenul de tastatura sau alte componente, ca un exemplu minor de lacuna. Nu intentionez sa generalizez spusele mele, desigur ca sunt si oameni capabili in acest sistem, insa procentul lor este cu mult mai mic decat al celor care se intreaba ce-o scrie la horoscop sau la gazeta?


La stat toata lumea are drepturi si nimeni nu-si asuma responsabilitati! De fapt, acestea nu exista.

La stat nu se stie practic ce si cum ai de facut mai ales daca esti la inceput de drum si nu numai!

La stat daca nu faci parte dintr-un grup de "barfulita" unde fiecare contesta pe celalalt inseamna ca ai probleme de adaptare.

La stat nu exista comunicare, veriga se rupe si asa ramane.


La stat cine isi face treaba tot acela este tras la raspundere.


La stat nu exista niciodata bani si asta te impiedica sa iti faci treaba. Ghinion!



Cum se munceste la privat? In alt ritm, in primul rand, adica repede. Cu alt nivel de responsabilitate, in mod clar. Cu alt bagajel de cunostinte, cu siguranta. In mediul privat, nu prea ai timp de pierdut, iar daca nu faci targetul...consecinta poate fi… surpriza… concedierea!


Responsabilitate… pai raspunzi pentru orice raport, hartie gresita, actiune in detrimentul companiei, raspunzi frumusel si esti sanctionat, ba chiar mai mult esti bun de plata daca fapta ta a adus vreun prejudiciu angajatorului.


Deci lucrezi corect, cu luciditate si constiinta lucrului bine facut. Bineinteles ca cine nu poate sa faca acest lucru poate sa mearga la stat acasa. Si atitudinea este foarte corecta…nicaieri nu merita platita lenea si ignoranta, ca atare celor care imi vor replica contrariul le-as da un sfat: fa-ti propria firma, angajeaza oameni mediocri si vei vedea in scurt timp pe unde esti… vorbesc despre o firma mica, deoarece… corporatiile au standarde mult mai ridicate si performanta este altfel evaluata, oamenii sunt cei care stiu si vor sa munceasca, vorbesc in linii foarte mari.


Poate ca si cei din privat se plang de salarii, de timp liber sau de munca, dar o fac intr-o oarecare cunoastere de cauza; adica se intampla pe buna dreptate sa nu mai ai timp pentru altceva in afara serviciului sau sa fii obosit de atata munca.


Cunostintele sau capabilitatea de care trebuie sa dai dovada pentru a fi angajat in acest sector desigur sunt multiple si mult mai multe rigori fac baza acestor recrutari. Probabil insa ca acesta ar fi un alt subiect despre care as indrazni sa scriu intr-un articol viitor. Nu fac pledoaria privatului prin ceea ce am scris, doar imi exprim un unghi foarte propriu de vedere, bazandu-ma pe experientele mele traite.

In alta ordine de idei sta in firea noastra, a latinilor sa ne plangem des, sa cautam zazanie, sa vorbim mult si tare si sa ne miram de norocul altora.
Labels: | edit post
Reactions: 
0 Responses

Post a Comment